Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Blestem de dragoste Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, …
Continuă să citești Blestem de dragoste – de Miron Radu Paraschivescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Biserica de altădată Ion Pillat Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în caleCu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,Sub coperiș lăsat pe-o rână, la margine …
Continuă să citești Biserica de altădată – de Ion Pillat
Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Andrii Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi …
Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri
ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …
Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc
Cine ești, de unde viiomule, tu poți să știi?Unde mergi, ce soartă aipoți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit,pe pământ, de ce-ai venit?Și trăind, la ce trăieștice solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic,tu ești rău, dar ești și bun,tu-nțelept și tu nebun. Toată viața …
Continuă să citești OMULE – de Lucian Blaga
Noapte de vară ... Lacul tremură în roate,Formele treptat învie:Phoebe tremură pe toateRăsărirea ei târzie ... Ce artist, ce geniu faurSmulse clipei trecătoareLuna, idolul de aurAl perechilor în floare? Ca o sufletească manăZboară străluciri sub astre, –Dar în van aștern sub panăVisul nopților albastre – De rămâi viața toatăSingură, urând iubirea,N-ai să înțelegi vreodatăCât e …
Continuă să citești Noapte de vară – de Panait Cerna
Nor de vară Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă, Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină, Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină, Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă, Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi, Că azi un …
Continuă să citești Nor de vară – de Zaharia Stancu
Am obosit de vin, de steleAm obosit de gândurile mele,Am obosit de ochii care mă răsfrângNeculegându-mi chipul din adânc.Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezieCântând doar cele câte vor veniSau cele câte vrem să vie.Visez să uit odatăCuvinte, rânjet, gândȘi să privesc în ochii de agatăCa fiecare om de rând,Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,Cu …
Continuă să citești Am obosit de vin, de stele – de Nicolae Labiş
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea Și să vorbească pentru ei. …
Continuă să citești Ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul! – de Rabindranath Tagore
Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume,Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios...Care suflet de-al …
Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski
Periegheze 