Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Acelei care a plecat Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,Din odăiţa plină de senin,În grabă, ai uitat o floare-n glastrăŞi pijamaua ta de crèpe de chine. Sărmana pijama cu flori bizare,În care-ai râs atât, nici nu credeaCă va veni o zi amară-n careAi să ne uiţi, pe mine şi pe ea. De-atunci, şedem în …
Continuă să citești Acelei care a plecat – de Ion Pribeagu
„Scormonind adânc în noi, riscăm să dăm peste un necunoscut.” - Michelangelo Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină. La fel şi biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără …
Continuă să citești * * * – Michelangelo
Zi de vară Linişte. Căldură. Soare. Sălciile plângătoare Stau în aer, dormitând. Un viţel în râu s-adapă Şi-o femeie, lângă apă, Spală rufele, cântând. Şi din vale abia vine Murmur slab, ca de albine, Somnoros şi uniform: Râul, strălucind în soare, Ceartă sălciile, care Toată ziulica dorm. Sub o salcie bătrână Şi cu-o carte groasă-n …
Continuă să citești Zi de vară – de George Topîrceanu
De pe vremea lui Cârmaciu, Înjura aşa Socaciu: „Ăia hoţi, ăştia hoţi, Mama lor la toţi!” Da-njura numai de formă (Ca acoperit cu normă?): „Ăia hoţi, ăştia hoţi, Mama lor la toţi!” Criminalul Iliescu L-ampuşcat pe Ceauşescu; Ăla hoţ, ăsta hoţ, Mama lor la toţ'! Cică-n Revo'-ar fi "luptat", I-au dat şi certificat; Ăia hoţi, …
Intră în codru, în patria verde.Mai stă o clipă cu mâna în barbă.Gândeşte aiurea, la aur, la sânge,şi-şi face inele din iarbă. Va trebui să taie de-acumpotecile toate de-a curmezişul.S-a pierde în munte, s-a pierde,uitându-şi de mumă şi moarte. S-a duce tot mai adânc până undese-nchid toamna şerpii subt stâncă.Va să desferece duhul păduriişi şipote …
Continuă să citești Haiducul – de Lucian Blaga
De-or trece anii... De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”. M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar …
Continuă să citești De-or trece anii… – de Mihai Eminescu
Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …
Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu
Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? Mi-e foame, și să știi că am să mor! Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne iese plugul în ogor. Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? De-amar de vreme tot m-ai amânat... Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne vom ieși la semănat... Mi-e foame, …
Continuă să citești Pâinea noastră cea de toate zilele – de Ştefan Octavian Iosif
O regulă te-ndeamnă să nu scrii Decât de bine despre vii, Că lucrurile judecate Trec pentru tine-ntre păcate. Porunca e să rabzi din greu, Că judecata-i a lui Dumnezeu. Tot regula te-ndeamnă să te porţi Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi. C-au apăsat, c-au prigonit Stăpânii timpului, trăit În plânsete şi suferinţă, Tu întăreşte-te-n credinţă …
Continuă să citești Viii şi morţii – de Tudor Arghezi
În codrul verde nu se mai pierde, Nu se mai vede urmă de cal, Pe la izvoare nu mai apare Umbra călare-a vreunui haiduc. Unde s-au dus, când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii şi flintele haiducilor? La drumul mare nu mai apare Să mai omoare câte-un ciocoi …
Continuă să citești Amintire cu haiduci – de Valeriu Sterian
Periegheze 