Motto: „Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase." - Octavian Paler Sfârşit de vară Dacă liniştea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite Şi pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin' cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rarişti de stejar, Cu sfioase campanule şi …

Continuă să citești Sfârşit de vară – de George Topîrceanu

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul. - Grigore Vieru Pentru ea Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamă de păcate, Pentru ea e bolta mai albastră – Pentru limba, pentru limba noastră. Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre, El …

Continuă să citești Pentru ea – de Grigore Vieru

Noapte de vară Zările, de farmec pline,Strălucesc în luminiş;Zboară mierlele-n tufişŞi din codri noaptea vinePe furiş. Care cu poveri de muncăVin încet şi scârţâind;Turmele s-aud mugind,Şi flăcăii vin pe luncăHăulind. Cu cofiţa, pe îndelete,Vin neveste de la râu;Şi, cu poala prinsă-n brâu,Vin cântând în stoluri feteDe la grâu. De la gârlă-n pâlcuri deseZgomotoşi copiii vin;Satul …

Continuă să citești Noapte de vară – de George Coșbuc

Prin vânturi ce latră Prin vânturi ce latră,sui cu pași de piatră,poteca răsleață:ce șchioapă și-ngheață,către stâni de ceață... Arșițe mă coc,umbra-mi: greu cojoc,parc-ar fi de foc,parc-aș duce așape cărarea grea,veacurile-n ea...Și așa cum sui,pieptul muntelui,un gând ca un cuimă izbește, șui:uite turma!... Nu-i!... Caut-o, de poți,peste munții toți,peste munții toți! Cum mă întărâtdupă-atât urât,sângerând, în …

Continuă să citești Prin vânturi ce latră – de Aron Cotruș

Vara E atât de cald, încât Umblă descheiat la gât Cocostârcul Gât-sucit Prin fânul abia cosit. Sar lăcustele leliţe. Cheamă nişte prepeliţe Puii sprinteni din polog. Merge soarele olog. Doamne, că încet se mişcă! Trică zice-n deal din trişcă. Şi-i atât de cald, încât Umblă descheiat la gât Cocostârcul Gât-sucit Prin fânul abia cosit. Alte …

Continuă să citești Vara – de Marin Sorescu

Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …

Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine, Copilul visător de altădată! Mă simt plutind - privirea mea-nsetată Se pierde-n …

Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță

Amurg de vară Histerizate fecioare paleLa ferestre deschise palpită...În amurguri roșii, nupțiale,Stau pale și nu se mai mărită. Eu trec îmbătrânit, ca și ele,Și-asemenea inima mea plânge –Din treacăt, tuturor, în perdele,Le pun câte-o roză de sânge. Alte poezii de George Bacovia. Citește poezia Note de primăvară – de George Bacovia - (re)postată pe 29 martie …

Continuă să citești Amurg de vară – de George Bacovia

Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …

Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol