Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureliDe vânt pe la fereşti,Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,Te-nfiorezi de tristele-i poveşti...El povesteşte despre moarte foiPe care le goneşte ca pe-un roi,Ca pe-un convoiDe fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.El stinge crini, şi roze, şi zambile,El frânge ramuri,Şi plânge, şi se tânguieşte zileîntregi şi nopti întregi, necontenit.Acuma …

Continuă să citești Toamna – Ștefan Octavian Iosif

Septembrie Suflet al meu, ce faci acu, Pierdut prin lucrurile toate? Lăsându-şi soarele-n bucate, Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie mărunt Prin câmpul unde am umblat Şi ca un mort din somn sculat, În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul tău Îl mai pândesc, poate, şi-acum; O stea sclipind prin …

Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

Septembrie cu roze Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt; Parfumuri potolite se leagănă-n grădină: Amurgul toamnei pune miresmelor surdină. Pe fân de-argint albastru cad palidele foi, Încet-încet acopăr grămada de trifoi Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie În parcul plin de urne şi de melancolie. Septembrie cu roze de …

Continuă să citești Septembrie cu roze – de Victor Eftimiu

Răsai asupra mea, lumină lină,Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;O, maică sfântă, pururea fecioară,în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,Deşi al meu e un noian de vină;Privirea ta de milă caldă, plină,îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţaAdâncă a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie, Dă-mi …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă.În pension făceam furori,Dar eram tare ruşinoasă.Şi când cu Nicuşor vorbeam,Mi-ardeau obrajii ca văpaia...Ţiu minte, cât de mult roşeam,Când îmi spunea de vorba aia.   Într-o duminică, fiind caldŞi cum văzduhul sta să fiarbă,M-am dus la gârlă să mă scald,Şi mi-am pus hainele pe iarbă.Dar Nicuşor …

Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu

Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcereaSe loveşte tainic de fereşti,Când mă-nchid ursuz în încăpereaUnde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,Dar s-a prins în curte, printre vreji,Numai noaptea vino, când se lasăO perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta eşarfeNegurile toate de pe lac,Fă să …

Continuă să citești Numai noaptea – de Radu Stanca

Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …

Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu

Mai sunt câteva veri Mai sunt câteva veride trăit sub soare.Câteva cântece și tăceriroditoare. Câțiva strălucitoriani de ramură verde și flori.Câteva popasuri cu sfatși vin în pahare de turnat. Câteva sărutări mai sunt,până la sărutarea ta pământ.nu vă certați, prieteni drumeți,pentru nălucirile-acestei vieți. Alte poezii de Magda Isanos. Citește poezia Murim… ca mâine – de Magda …

Continuă să citești Mai sunt câteva veri – de Magda Isanos