Coşmar În Taimâr, cu-o sanie cu reni – colo pân' şi vara viscoleşte – dat-am de un sat de moldoveni ce uitaseră – săracii! – româneşte. I-a adus colo tătuca Ţarul şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, numai că nu-ntra în el brăzdarul – cică e bocnă anul împrejur. Şi-au rămas: să crească …

Continuă să citești Coşmar – de Nicolae Dabija

Rondelul crizantemei O crizantemă în mișcare E-mpărăteasa strălucită Printre roșatica-nserare Peste grădină răspândită. Minune-abia închipuită, Și mai mult mică decât mare, O crizantemă în mișcare E-mpărăteasa strălucită. Îi este fața zugrăvită Spre-a fi aceeași arătare De tinerețe neclintită, Ș-a fi crezută de oricare O crizantemă în mișcare. Citește AICI rondelurile din Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski …

Continuă să citești Rondelul crizantemei – de Alexandru Macedonski

Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (GALATENI 6:9) Triumful așteptării Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i;Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;Că vuietele toate visează armonie,Că... este o …

Continuă să citești Triumful aşteptării – de Alexandru Vlahuță

Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” - Mihai Eminescu Un răsunet Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! …

Continuă să citești Un răsunet – de Andrei Mureşanu

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …

Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga

Oglinda D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată,În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg. Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,Iar, martoră, …

Continuă să citești Oglinda – de Cincinat Pavelescu

Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Gând de toamnă Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Şi …

Continuă să citești Gând de toamnă – de Traian Demetrescu