Motto: Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau, ca să simtă că trăiesc. - Socrate Îţi mai aduci aminte, Doamnă? Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți …

Continuă să citești Îţi mai aduci aminte, Doamnă? – de Cincinat Pavelescu

Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …

Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu

În cinstea celei care a plecat Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei,Că Dumnezeu face ce vrea...O noapte plouă-n cinstea mea...O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouatÎn cinstea celei care-a plecat! A plecat?...Cine-a plecat?N-am plecat nici eu, nici ea -A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu ştim nici noi!...Ştim doar c-am găzduit-o amândoiŞi-am …

Continuă să citești În cinstea celei care a plecat – de Ion Minulescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Afară-i toamnă Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată, Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul …

Continuă să citești Afară-i toamnă – de Mihai Eminescu

Cea mai frumoasă floare «Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?»O întrebă în şoapte într-o zi.«Din insule pierdute-n depărtareCea mai frumoasă floare care-o fi» Abia se mai zăreşte-acum catargul.Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sânO fată albă, alb măsoară largul,Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu soareCorabia opri şi strânse-n …

Continuă să citești Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca

Bunătate toamna Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oameni încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. …

Continuă să citești Bunătate toamna – de Lucian Blaga

Motto: Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricărei alte persoane, afară de a lui. - Jonathan Swift Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E …

Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. - Nichita Stănescu E toamnă E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud Şi furioase valurile-njură Bolborosiri de spume se aud şi cerul e mânjit cu nori de zgură. Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă pe nisipul ţărmului pustiu Şi rece suflă vântul …

Continuă să citești E toamnă – de Nichita Stănescu

De ce se tem toți oamenii de moarte Chiar cei ce se prefac a crede Că morți fiind vor învia în altă parte Da cine-i crede? - G. Topîrceanu Bacilul lui Koch Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferinţă lungă şi foarte …

Continuă să citești Bacilul lui Koch – de George Topîrceanu

Balada toamnei În parcuri frunza cade arămiePe pajişti unde ieri zâmbise mai.Şi în havuzuri lunecă pustiePe apa-n care dorul ţi-oglindeai.Azi singur al păunilor alaiMai înfloreşte pacea din grădină,Iar eu, simţind zăpezile ce vinŞi presimţind durerea ce-o să vină,Rechem în ţări de geruri şi de chinUitarea ce durerile alină. Pierdută e a verii frenezie,Dus,Pan suflând în …

Continuă să citești Balada toamnei – de Ion Pillat