Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
IULIE Călin, jitarul de la sat, Cu puşca vecinic de-a spinare, Era pe holde împărat Şi statul lui n-avea hotare. În el tot câmpul se-ncredea, Toţi fluturii şi toată floarea: Sulfina seara-l adormea Şi-l deştepta în zori cicoarea. Odată, deşteptat în zori De-acel miros de dimineaţă, Îşi ridică ochii din flori Şi se uită peste …
Continuă să citești IULIE – de Duiliu Zamfirescu
Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …
Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam
Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băi Şi cu Vara n-au rămas în capitală Decât morţii şi gardiştii... Iar pe străzile pustii şi prin odăi - Praful ce se-ngroaşă zilnic, Şi-n covoare - Moliile cu prezenţa lor fatală Şi cu veşnica lor poftă de mâncare... De urât că n-are ce să vadă În …
Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu
VARĂ La orizont-departe-fulgere fără glas zvâcnesc din când în când ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâu şi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţele ca nişte prunci ce sug. Iar timpul îşi întinde leneş clipele şi aţipeşte între flori …
Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga
Cântec de inimă albastră Mai ştii cum te strigam pe-atunci „icoană cu picioare lungi” veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici vânam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă eram viu. Dar of of of desiş de ochi acum de mine trag trei …
Continuă să citești Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu
Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un …
Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski
Zece membri de partid Visau viaţă nouă Unul a vorbit în vis, Şi-au rămas doar nouă. Nouă membri de partid De marxism s-au copt! Unul s-a răscopt din ei, Şi-au rămas doar opt! Opt membri de partid Au trecut la fapte ... Unul a trecut la Tito! Şi-au rămas doar şapte! Şapte membri de partid …
Continuă să citești Zece membri de partid – de Păstorel Teodoreanu
O „poveste” interesantă despre paternitatea unei creații literare și... drepturile de autor! CIOCLII APOCALIPSEI de Eliana Popa Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării, Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării, Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare, Zornăiți în pungi …
O dragoste apusă e ca un vulcan, niciodată nu poți zice că a trecut pericolul de a izbucni din nou. (Octavian Goga) De va veni la tine vântul De va veni la tine vântulPurtând povestea mea amarăJelitul lui să nu te-nfrângă,Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisăNemilostiva lege-a firiiSărutul otrăvit …
Continuă să citești De va veni la tine vântul – de Octavian Goga
Îmi pare rău că Dumnezeu pe toţi, Ne ia drept nişte spărgători şi hoţi Şi nişte haimanale, Crezând că tot umblăm după parale Şi după giuvaierele Mariei - Sale. Le leagă noduri, le chiteşte într-ascuns, Ca să ne minţă, cu lumină el le-a uns Şi le arată doar pe dinafară, Că înlăuntrul lor e noapte …
Continuă să citești Îmi pare rău – de Tudor Arghezi
Periegheze 