Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten, Cum te lauzi la toţi sfinţii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, N-asculta de toţi zurliii, Dă-i în scris poruncă morţii Să-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten, Nu-mi mai otrăvi ursita, Dă-i în scris poruncă morţii …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Lupul singuratic mergedoamne, numai peste lege,numai peste cea zăpadăce va fi cândva să cadă. A-ntâlnit un îngeredormitând în plângere.Creierul i l-a mâncatlupul cel înfometat.Hlap şi hlop şi hlap şi hlopi l-a fost mâncat pe loc,nu acum ci-n viitorlupul cel mirositor. Pe zăpada ce va fialergase lupul grimult sătul, căci el mâncasecreier de mătase. Dar şi …

Continuă să citești Despre lupul singuratic – de Nichita Stănescu

E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare. Iar …

Continuă să citești E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu (la 103 ani de la deces…)

În deșertul din SaharaDe nisip și soare plinUmblă - abia târându-și pașii,Ars de sete, un beduin. Umblă, umblă, fără pregetCum Allah poruncă-i deteArșița-l doboară, îl ardeDar mai mult moare de sete. Cade în genunchi, se roagă- Doamne, setea să mi-o stingDă-mi un bulgăre de gheațăCa să-l ling, Doamne, să-l ling. Sau de nu poți da …

Continuă să citești Alternativa – de Ion Pribeagu

Motto:  Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal. - George Călinescu Gelozie Dacă nu ne-am fi-ntâlnit(Absolut din întâmplare),Tu pe altul oarecareTot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum,Ai fi dat cu bucurieAltuia străin, nu mie,Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copilCare, poate (idiotul!),Ar fi sămănat în totulCu-acel tată imbecil. …

Continuă să citești GELOZIE – de George Topîrceanu

La cumpăna apelor Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Din poarta-nălţimei şi până-n vale îmbătrâneşte, …

Continuă să citești La cumpăna apelor – de Lucian Blaga

Motto: „Proștii mor, dar prostia rămâne.” – I. L. Caragiale Am zis iubitei mele: „Vino La câmp, s-auzi un pitpalac". Ea: „Da, îmi place pitpalacul... Dar nu merg: tu... eşti prea sărac". Plimbându-mă-n singurătate, O odă gloriei eu fac: Dar gloria se depărtează „De ce fugi?" zic. - „Eşti prea sărac!" Mă duc atunci la masa …

Continuă să citești Prea sărac – de Ion Luca Caragiale

Morții îi uităm mult prea ușor.Ce-ai să faci iubito, dacă mor? Ai să mă cam uiți și ai să mă plângiDin pleoapa ochilor prelungi. Ai să mă cam plângi cu roua greaPeste simpla groapă ce-oi avea. Și-ai să mi te plângi că-n generalM-am ținut de crâșme și scandal. Ca Esenin, mai demult, cel blond,Ultimul poet …

Continuă să citești Ce-ai să faci? – de Mircea Micu

Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol