Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea Și să vorbească pentru ei. …

Continuă să citești Ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul! – de Rabindranath Tagore

Belşug - Negrule, cireşule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om şi păsări, duhuri, fluturi, nu aşteaptă să te scuturi. Prea eşti plin de rod şi vrajă, vine furul, pune-ţi strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămâne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! Alte …

Continuă să citești Belşug – de Lucian Blaga

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Balada chiriașului grăbit Trec anii, trec lunile-n goanăŞi-n zbor săptămânile trec.Rămâi sănătoasă, cucoană,Că-mi iau geamantanul şi plec! Eu nu ştiu limanul spre carePornesc cu bagajul acum,Ce demon mă pune-n …

Continuă să citești Balada chiriașului grăbit – de George Topîrceanu

Umbra plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbra plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând… Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbra plopilor, albastră, Alunecând, alunecând… De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând, nevrând, Cu umbra plopilor, subțire, Alunecând, alunecând… Dă-mi gura ta și …

Continuă să citești Umbra plopilor – de Ion Horea

Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăscCum te blestemă unii, vreau să zic.La fel cum lumina pârăsc.Dar ce-ai face tu şi cum ai trăiDe-ai avea mamă şi-ar muri?!Ce-ai face tu şi cum ar fiDe-ai avea copii şi-ar muri?!Nu am, moarte, cu tine nimic.Eu nici măcar nu te urăsc.vei fi mare tu, …

Continuă să citești Nu am, moarte, cu tine nimic – de Grigore Vieru

Rânduri pentru un necredincios Hai, vino!... Vino mai curând, să vezi Minunea-n care numai tu nu crezi, Să vezi cum cerul vesel se coboară Şi muntele-ncruntat cum se ridică, Să prindă cea din urmă zi de vară Cu cel din urmă zbor de rândunică... Hai, vino!... Vino mai curând, s-asculţi Nemulţumirea celor mici şi mulţi, …

Continuă să citești Rânduri pentru un necredincios – de Ion Minulescu

Îmi scrie mama Îmi scrie mama: „ți-am făcut mormânt, Că nu se știe ce și cum și când… Tu chiar dacă trăiești în București Știu eu cât de străin și singur ești. Are gărduț de fier ce ne desparte Dar vom fi mai aproape după moarte. E din beton. Să nu fii supărat Dar toți …

Continuă să citești Îmi scrie mama – de Mircea Micu

Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de sus Toate, toate, le-am redus. Am redus băuturica Am redus și mâncărica Am redus, redus din gros De-a ajuns pielea pe os. Mă usuc și mă usuc Nu mai știu ce să reduc. Am redus de tot tutunul Am redus pân’ și săpunul …

Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Romanţă în stil vechi Se stinge amurgul cu roşii văpăi,Şi noaptea de varăCoboară-n tăcere pe munţi şi pe văi,Înaltă şi clară. La marginea apei să-şi caute vadO turmă s-abate.Răsare şi luna din codri de brad,În singurătate. Măicuţele-n umbra părerii de răuSe duc să se culce;Din vale s-aude un glas de pârăuSălbatic şi dulce. Odihna s-aşterne …

Continuă să citești Romanţă în stil vechi -de George Topîrceanu