Rugăciune – de Eusebiu Camilar

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rugăciune Cum să nu umblu trist prin grădini?...Din coastele tatei cresc rădăcini.Din inima lui ierburi multe-au crescut,S-au înălțat, străvezii, și-au căzut... Printre amurguri cânt și cosesc.Sub care iarbă o …

Continuă să citești Rugăciune – de Eusebiu Camilar

Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Ploaia Sfântului Ilie Plouă!...Zi și noapte, plouă -Ploaie veche,Ploaie nouă,Ploaie-n rateCalculateDe cerescul cămătar,Și la termen, achitate -Să ne spele de păcateDupă noul calendar... Ploaia Sfântului IlieAbia stă...Și-ncepe iar!... Parcă-ar fi o păpădieCa barba Sfinției sale -Barbă fără-asemănare,Ce se spulberă-n spirale,Peste „România Mare”,Pe care Sfântul IlieAr fi luat-o cu chiriePentru... …

Continuă să citești Ploaia Sfântului Ilie – de Ion Minulescu

Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu

Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cerSă-mi aduci continente de palid misterCu acest tren personal şi stingherBună seara, iubito, te aştept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinteCă puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinteCă intră iubiri prematur în morminteBună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte. …

Continuă să citești Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu

Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Trufași, mișelnici stăpâni  Aron Cotruș trufași, mișelnici stăpâni!o ziva veni,cu aripi sălbatice de vijelii,când crunt ni-or scăpăra cazmalele-n mâni… atunci,atunci…smulși, rupți din munci,ieșiți din mințicu pumni fierbințicu-oțelul nostru tot,zdrobi-vom …

Continuă să citești Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș

În miezul verii – de George Coşbuc

Sub paltin aici e răcoare. S-aud rândunele pe sus Cântând și jucându-se-n soare. Tăcută e valea-nflorită Și-un nor ca o pânz-aurită Se duce spre-Apus. Pădurea, pe culme, mai tace, Mai cântă cu freamăt încet; Iar uneori vârfu-și desface, Dând vântului loc să colinde. Un grangure puii-și deprinde Să cânte-n făget. Eu văd cum se urcă …

Continuă să citești În miezul verii – de George Coşbuc

Să-mpărțim ce-a fost – Adrian Păunescu

Să-mpărțim ce-a fost Știu că-i foarte târziu și că nici n-are rost, Dar aș vrea să-mpărțim tot dezastrul ce-a fost Cum în toate e-un preț, cum în toate e-un rost, E firesc să-mpărțim tot ce-a fost. Pentru tot ce a fost, pentru tot ce va fi Mai acordă-mi o singură zi, Ca să-ți spun ce …

Continuă să citești Să-mpărțim ce-a fost – Adrian Păunescu

Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet II - Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieţii primăvară,În drumul meu …

Continuă să citești Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă

Unor critici – de Vasile Alecsandri

Unor critici Voi, ce cătați defecte în scrierile mele Și intonați fanfare când constatați în ele Greșeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar, Voi, care vă dați truda de-a șterge de pe lume Tot lucrul de o viață întreagă ș-al meu nume, De ce atâta râvnă ș-atâtea opintiri Ca …

Continuă să citești Unor critici – de Vasile Alecsandri

Am legat… – de Marin Sorescu

Motto: Poezia unui vers adânc nu va putea niciodată fi înlocuită de poezia frazei. - Tudor Arghezi Am legat... Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Și le-am spus …

Continuă să citești Am legat… – de Marin Sorescu

Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva

Fluturi sărutându-se Cu gene-ncins-a ochii tăiCel ce-a creat din veci iubirea,Iar ei sclipiri de soare-au prinsŞi-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ţi atingCu genele-mi de tremur pline,Din ochi clipesc aprins şi des –Şi astfel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne suntUnite-aprinsele pleoape,E parcă soarele-ar luciŞi-ntrânsul ne-am uita de-aproape. Atunci eu …

Continuă să citești Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva