Acelei care a plecat Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră, Din odăiţa plină de senin, În grabă, ai uitat o floare-n glastră Şi pijamaua ta de crèpe de chine. Sărmana pijama cu flori bizare, În care-ai râs atât, nici nu credea Că va veni o zi amară-n care Ai să ne uiţi, pe mine …

Continuă să citești Acelei care a plecat – de Ion Pribeagu

În miezul verii  O fâşie nesfârşită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se-ngână Nicio boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere şi-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Şi cât vezi în …

Continuă să citești În miezul verii – de George Coșbuc

- Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? Mi-e foame, și să știi că am să mor! - Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne iese plugul în ogor. - Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne? De-amar de vreme tot m-ai amânat... - Mai rabdă, puiul mamii, până mâne, Că mâne vom ieși …

Continuă să citești Pâinea noastră cea de toate zilele – de Ştefan Octavian Iosif

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Biserica de altădată Ion Pillat Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în caleCu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,Sub coperiș lăsat pe-o rână, la margine …

Continuă să citești Biserica de altădată – de Ion Pillat

Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Andrii Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi …

Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri

ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …

Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc

Blestem de dragoste Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, …

Continuă să citești Blestem de dragoste – de Miron Radu Paraschivescu

IULIE De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare …

Continuă să citești IULIE – de Otilia Cazimir

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran În jurul unui divorţ Mişu St. Popescu vrea să divorţeze. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze! Unii spun că Mişu singur e de vină, Că la ei în …

Continuă să citești În jurul unui divorţ – de George Topîrceanu