Gligore Fărăţară De-un car de ani mă tot numesc aşa bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri, aghezmuind pe jos, în calea mea, cu lacrimi de răşină de pe ramuri. Când urc pe munte, sus, printre păduri, aud, de sub a crengilor povară, cum mă îndeamnă nevăzute guri: „Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.” Dacă mă …

Continuă să citești Gligore Fărăţară – de Andrei Ciurunga

SONET  Acum din nou îmi treci pe sub fereastră, Tu, toamnă, tu, frumoasă cerşitoare, Pe urma ta cântări tânguitoare Lin flutură-n întinderea albastră. Durerea ta în zare călătoare Atinge-n drum căsuţa mea sihastră Şi-nfrigurate florile din glastră Suspină-n zvonul frunzei care moare. Rămân, aşa, pierdut în reverie, Şi, dus încet de luntrea amintirii, Ascult duioasa …

Continuă să citești Sonet – de Octavian Goga

Rugă pentru iertarea păcatelor Ştiu că-s vinovat, Părinte...Ştiu că vina mea e mare -Vină fără de iertare;Că-mi bat joc de cele sfinteŞi nesocotesc ScripturaCând păcătuiesc de-a rândulŞi cu fapta,Şi cu gândul,Şi cu ochii,Şi cu gura... Ştiu că-s vinovat, Părinte...Dar cu mult mai vinovatEste-acela care minte!... Eu nu mint -Eu sunt ca Tine!...Nu ştiu dacă-i rău …

Continuă să citești Rugă pentru iertarea păcatelor – de Ion Minulescu

Dureri ascunse Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie? Cine-a-nţeles cât plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cât praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Şi …

Continuă să citești Dureri ascunse – de Dimitrie Anghel

În țara mea sunt văi și munți și flori,Și diamante,Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării. În țara mea sunt tei și plopi,Și zarea-i diafană,Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;Și-n țara mea sunt flori de myrt,Principiu sau …

Continuă să citești ÎN ȚARA MEA – de Ion Pribeagu

Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-una Grădina lui, cât a-ncăput, Cu ceapă, usturoi şi roşii Şi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţă Pe-ntregul vieţii însorit Iubire, visuri, gând, lumină, Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni, Dar unii fiind …

Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol

DE-O FI SĂ MOR De-o fi să mor, de-o fi să morSă mă lăsăți în vechea haină,Vor ști doar codrii a mea taină ...La groapa mea dați zor, dați zor. Cînd voi fi mort, în vreo trei scânduriSă m-așezați, n-oi ști de gânduri,Am fost și gând, dar am trecut,Am suspinat, dar am tăcut ... La …

Continuă să citești De-o fi să mor – de Tudor Arghezi

Viața asta-i bun pierdutCând n-o trăiești cum ai fi vrut!Și-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moș îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

13 decembrie 1983 – 13 decembrie 2024: 41 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu Viaţa mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corăbiile …

Continuă să citești Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,Copilul visător de altădată!Mă simt plutind - privirea mea-nsetatăSe pierde-n orizonturi largi, senine. …

Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță