Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Andrii Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi …

Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri

ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …

Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc

Cine ești, de unde viiomule, tu poți să știi?Unde mergi, ce soartă aipoți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit,pe pământ, de ce-ai venit?Și trăind, la ce trăieștice solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic,tu ești rău, dar ești și bun,tu-nțelept și tu nebun. Toată viața …

Continuă să citești OMULE – de Lucian Blaga

Nor de vară Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă, Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină, Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină, Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă, Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi, Că azi un …

Continuă să citești Nor de vară – de Zaharia Stancu

Am obosit de vin, de steleAm obosit de gândurile mele,Am obosit de ochii care mă răsfrângNeculegându-mi chipul din adânc.Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezieCântând doar cele câte vor veniSau cele câte vrem să vie.Visez să uit odatăCuvinte, rânjet, gândȘi să privesc în ochii de agatăCa fiecare om de rând,Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,Cu …

Continuă să citești Am obosit de vin, de stele – de Nicolae Labiş

Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea Și să vorbească pentru ei. …

Continuă să citești Ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul! – de Rabindranath Tagore

Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume,Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios...Care suflet de-al …

Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski

Iuţindu-şi caii către satUn ţăran venea întârziat.Vânduse, pesemne,Nişte lemne.Tam-nisam, din goană,Se ivi o cucoană.Cucoană cu pălărie,Pe-nnoptate, pe câmpie,Ce putea să fie?Arătare, stafie.Ea şchiopăta, se poticnea stângace.Ca o răgace.Avea pantofi şi fuste veştejiteŞi parc-ar fi avut şi copite.Parcă avea un beteşug.Parcă ieşise-atunci dintr-un coşciugŞi mai abitirVenea din cimitir,Ca o momâie.I se strâmbase cevaŞi parcă puteaA tămâie.Săteanul …

Continuă să citești Ucigă-l toaca – de Tudor Arghezi

VARĂ  ​La orizont-departe-fulgere fără glaszvâcnesc din când în cândca nişte lungi picioare de păianjen-smulsedin trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâuşi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţeleca nişte prunci ce sug.Iar timpul îşi întinde leneş clipeleşi aţipeşte între flori de mac.La ureche-i ţârâie un greier.(1920) Alte …

Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Trufași, mișelnici stăpâni  Aron Cotruș trufași, mișelnici stăpâni! o zi va veni, cu aripi sălbatice de vijelii, când crunt ni-or scăpăra cazmalele-n mâni… atunci, atunci… smulși, rupți din munci, …

Continuă să citești Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș