Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Un cântec Aud un cântec. Vine de departe,Adus de vântul serii, şi mă cheamă...Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin de-aramă,Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau seamă,Viază-n noi, trăiesc în altă parte?Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deşarte!E doina ta cea dulce, dulce mamă!... E vocea ta... Mă …
Continuă să citești Un cântec – de Ștefan Octavian Iosif
Zece membri de partid Visau viaţă nouă Unul a vorbit în vis, Şi-au rămas doar nouă. Nouă membri de partid De marxism s-au copt! Unul s-a răscopt din ei, Şi-au rămas doar opt! Opt membri de partid Au trecut la fapte ... Unul a trecut la Tito! Şi-au rămas doar şapte! Şapte membri de partid …
Continuă să citești Zece membri de partid – de Păstorel Teodoreanu
Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …
Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam
Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băiŞi cu Vara n-au rămas în capitalăDecât morţii şi gardiştii...Iar pe străzile pustii şi prin odăi -Praful ce se-ngroaşă zilnic,Şi-n covoare -Moliile cu prezenţa lor fatalăŞi cu veşnica lor poftă de mâncare...De urât că n-are ce să vadăÎn monumentala noastră capitală,Vara umblă toată ziua-n pielea goalăPrin apartamente-nchise …
Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu
O „poveste” interesantă despre paternitatea unei creații literare și... drepturile de autor! CIOCLII APOCALIPSEI de Eliana Popa Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării, Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării, Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare, Zornăiți în pungi …
Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …
Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase
Patriarhal Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinitCând pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit. Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între oameni. Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit luminăŞi iubire pe pământ. Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinteÎl întâmpină smerităBine ai venit părinte! Să …
Continuă să citești Patriarhal – de Ion Pribeagu
Cântec de inimă albastră Mai ştii cum te strigam pe-atunci „icoană cu picioare lungi” veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici vânam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă eram viu. Dar of of of desiş de ochi acum de mine trag trei …
Continuă să citești Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu
Belşug - Negrule, cireşule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om şi păsări, duhuri, fluturi, nu aşteaptă să te scuturi. Prea eşti plin de rod şi vrajă, vine furul, pune-ţi strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămâne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! Alte …
Continuă să citești Belşug – de Lucian Blaga
IULIE Călin, jitarul de la sat,Cu puşca vecinic de-a spinare,Era pe holde împăratŞi statul lui n-avea hotare. În el tot câmpul se-ncredea,Toţi fluturii şi toată floarea:Sulfina seara-l adormeaŞi-l deştepta în zori cicoarea. Odată, deşteptat în zoriDe-acel miros de dimineaţă,Îşi ridică ochii din floriŞi se uită peste fâneaţă. Din pricina zilelor calde,Mărica, zână printre fete,Se coborâse …
Continuă să citești IULIE – de Duiliu Zamfirescu
Periegheze 