Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul

Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu (1703) Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care seamne să-ncoronează Domnul Constandin tot omul crează Că se numeaște și Băsărabă, …

Continuă să citești Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul

Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Riga Crypto şi Lapona Enigel – de Ion Barbu

Riga Crypto şi Lapona Enigel Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaş fruntaş! Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Cu Enigel …

Continuă să citești Riga Crypto şi Lapona Enigel – de Ion Barbu

Vară târzie – A. E. Baconsky

Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …

Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky

Dureri ascunse – de Dimitrie Anghel

Dureri ascunse Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie? Cine-a-nţeles cât plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cât praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Şi …

Continuă să citești Dureri ascunse – de Dimitrie Anghel

Toamna – de Ștefan Octavian Iosif

Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureliDe vânt pe la fereşti,Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,Te-nfiorezi de tristele-i poveşti...El povesteşte despre moarte foiPe care le goneşte ca pe-un roi,Ca pe-un convoiDe fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.El stinge crini, şi roze, şi zambile,El frânge ramuri,Şi plânge, şi se tânguieşte zileîntregi şi nopți întregi, necontenit.Acuma …

Continuă să citești Toamna – de Ștefan Octavian Iosif

La o artistă – de Mircea Cărtărescu

La o artistă prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna meaiar eu voi sta să mă uit la tinene-am jucat mult timp unul cu altulsticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toiţigări mai ai doar vreo douăce a fost cu tine haios şi ce a fost sexualşi discuţiile deştepte şi filmele de la …

Continuă să citești La o artistă – de Mircea Cărtărescu

O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Motto: Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga O toamnă va veni O toamnă va veni cândva târziu, Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună de flori uscate de stâlpul alb de …

Continuă să citești O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Ciuta – de Radu Stanca

CIUTA  Oare-ai fost ciută – acum câteva veacuriSau pentru ce ți-s gleznele așa zvelte,Jivina mea, vânată-n veacuri celteȘi-adusă din păduri în vechi iatacuri? Oare-ai fost val împins de alte valuriSau vânt ușor pe care-alt vânt îl bate,De ți-s atât de moi și legănatePlimbările sub largile portaluri? Sălbăticiune prinsă-n negre cuiburi,Când umbli, tu parcă dezmierzi pământul…Nu …

Continuă să citești Ciuta – de Radu Stanca

Isprava toamnei – de Ion Minulescu

Isprava toamnei Toamna, fată deocheată - Biata fată!... Deocheată, dar frumoasă Şi cochetă, Mi-a intrat odată-n casă, Indiscretă, Să mă-ntrebe ce mai fac... Ce problemă viitoare Mă mai doare... Ce ţigări de foi mă otrăvesc Când vorbesc... Şi ce fel de coniac Beau când tac... Şi de-atunci - Nu vreau să spun de când - …

Continuă să citești Isprava toamnei – de Ion Minulescu