SONET  Acum din nou îmi treci pe sub fereastră, Tu, toamnă, tu, frumoasă cerşitoare, Pe urma ta cântări tânguitoare Lin flutură-n întinderea albastră. Durerea ta în zare călătoare Atinge-n drum căsuţa mea sihastră Şi-nfrigurate florile din glastră Suspină-n zvonul frunzei care moare. Rămân, aşa, pierdut în reverie, Şi, dus încet de luntrea amintirii, Ascult duioasa …

Continuă să citești Sonet – de Octavian Goga

ALEAN E-n zori, e frig de toamnă, Şi cât cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul, Şi-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Şi pocnet lung, şi chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Şi plângi... şi-i frig de toamnă... Şi-i pâclă prin livezi. Alte poezii …

Continuă să citești Alean – de George Bacovia

Motto: „Ce frumos „îmbătrânesc” frunzele. Ce pline de lumină și culoare sunt ultimele lor zile.” - John Burroughs Cântec mediocru Toamna a trecut pe lângă mine(Strada era plină de femei),Toamna a trecut pe lângă mineŞi m-a luat de braţ fără ruşineCa să-i fiu întreaga noapte-al ei. M-a târât apoi într-o grădină(Pomii galbeni, cerul cenuşiu),M-a târât …

Continuă să citești Cântec mediocru – de Ion Minulescu

Nevinovăție O caisă şi-un cais alergau prin paradis. Panica primordială încolţi sub o petală tresări sub un cubelc „ea nu pealcă, eu nu pelc Nu de flică, da’ ne calcă! Eu nu pelc, nici ea nu pealcă'” (şi – oamenii dintâi, buimacii, le-au făcut semne cu macii) Alte poezii de Ion Caraion. Citește poezia Morții …

Continuă să citești Nevinovăţie – de Ion Caraion

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile …

Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ți-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâșie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Pașii mei alungă-mi-i. Dimineața bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele și lasă Urșii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Motto: „Astăzi românul este născut poet și critic, câteodată și biciclist.” (I. L. Caragiale) Da... nebun! Despreţuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-aşa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinţii Nici o favoare… Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minţii; De-ajuns îmi sunt acuma eu! Trec astăzi ignorat prin …

Continuă să citești DA… NEBUN! – de Ion Luca Caragiale

Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …

Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia

Fără anotimp Iar a venit o toamnă, dar când oare?! Eu nu ştiu să fi fost o primăvară. Începe iar să fie numai sară şi n-a fost zi cu soare. Şi zarzării când oare-au înflorit? Când au umblat albinele prin ei, cu zumzetul lor alb de clopoţei cu care am copilărit?... Au înflorit şi anu-acesta …

Continuă să citești Fără anotimp – de Demostene Botez