Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur şi al bătrânilor, peste durere, dezamăgire şi suferinţă. - Tudor Arghezi N-am nimic decât inima N-am nimic decât inima: Ţi-o dau. Am un bordei în pădure, cu căprioare: Te primesc în el. Am un pat de frunze: Te învelesc în el. N-am bijuterii de …

Continuă să citești N-am nimic decât inima – de Tudor Arghezi

Un aer călduț, parfumat Sub cerul de-un pal ivoriu, În vale pârâul umflat aleargă sălbatec și viu. În zori m-a trezit sărutarea trimisă pe-o rază de soare; Lumina-neca depărtarea - tot răul murise-n uitare. Veni pe aripa de vânt O veste frumoasă din cer. Și-acuma bătrânul pământ Își lasă cojocul de ger. E vestea ce-o …

Continuă să citești Primăvara – de Magda Isanos

Poveste Sufletul tău funcționează cu lemne,Iar al meu cu electricitate.Dragostea ta umple cerul de fum,A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreunăO bună bucată de pământ,O bună bucată de cer,O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbăȘi pentru lac,Vom râde pentru copac,Vom slăvi drumul drept cu câte-o gurăȘi vom ține …

Continuă să citești Poveste – de Marin Sorescu