Zeul nopţii umblă pe stradă.
E foarte afemeiat şi beţivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Şi-l ţin felinarele să nu cadă.
L-am întâlnit în grădina oraşului
Zăpăcit, cocoşat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Şi semăna groază ca ochii ocnaşului.
Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiţii aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toţi vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală şi faimă.
Zeul nopţii m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morţii.
Am mers alături până la pervazul porţii
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.
După el stăruia ceva ca o dojană paternă.
Strigoii, liliecii erau singura-i zestre
Şi după ce-a îmbrăţişat o mulţime de ferestre
A intrat în prima tavernă.
Punctual până la rang de model
Seară de seară face la fel.
Poezie din volumul Simple nimicuri (1940).
Alte poezii de Ion Pena.
Citește poezia Intrus – de Ion Pena – (re)postată pe 14 februarie 2025;
Citește poezia Zeul nopţii – de Ion C. Pena – (re)postată pe 13 decembrie 2024
Citește poezia Intrus – de Ion Pena – postată pe 27 februarie 2024;
Citește poezia Zeul nopţii – de Ion Pena – postată pe 24 octombrie 2023.

Ion C. Pena (născut la 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman – decedat la 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 – 1963 și Polibiada (Lisandra) Pena (1888 – 1971). Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag de pe lângă Corabia, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort în rǎzboi, perceptorul – scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.
Vezi AICI și articolul Ion Pena, un epigramist și poet uitat.
Ion Pena – Volumul „Furcile caudine” – publicat în 1939 – Editura DRUM, Roșiorii de Vede
Casa liderului PNȚ Gheorghe Suța din Domnești, Muscel. Într-o „cǎsuțǎ” aflată în spatele acesteia, a fost găzduit Ion Pena între 1941-1943.
Ioan G. Pena

