Oglinda D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată,În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg. Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,Iar, martoră, …


