O, primăvară, de temut ești, zână,când oarbă treci și mâinile-ți întinzispre mugurii din vârf cu totul blânziși loc de cuiburi cauți în grădină. Tu încă nimica nu știi de culori,de vocea calelor gravă.Tu nu știi nimica de fata bolnavăce stă la fereastră-ntre flori. Ești naltă, ești naltă, copaciispre umerii tăi se ridică,o, zână, tu nu …


