Ţesea cuminte ca întotdeauna Maria borangicul la război, Şi cum prin seară cădeau umbre moi, I s-a părut întâi ca intră luna, Atât de alb venea. Dar nicio rază Nu calcă mai uşor pe tălpi de vis. Şi s-a mirat ea: cine a deschis Larg poarta? Când s-a ridicat să vază, I-a nălucit acum că …










