Poveste – de Marin Sorescu

Poveste Sufletul tău funcționează cu lemne,Iar al meu cu electricitate.Dragostea ta umple cerul de fum,A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreunăO bună bucată de pământ,O bună bucată de cer,O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbăȘi pentru lac,Vom râde pentru copac,Vom slăvi drumul drept cu câte-o gurăȘi vom ține …

Continuă să citești Poveste – de Marin Sorescu

O, rămâi… de Mihai Eminescu

„O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; In al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; …

Continuă să citești O, rămâi… de Mihai Eminescu

Întrebare și răspuns – de George Topîrceanu

Întrebare și răspuns Rumegând cocenii de pe lângă jug,S-a-ntrebat odată boul de la plug: - Doamne, pe când alții huzuresc mereu,Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecouI-a răspuns din slavă: - Pentru că ești bou! Alte poezii de George Topîrceanu. Mai multe poezii AICI. Vezi alte poezii POSTUME de George Topîrceanu. …

Continuă să citești Întrebare și răspuns – de George Topîrceanu

Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Nicolae Bulat: „Unii îmi spun că sunt cel mai bun istoric din Soroca. Le răspund că sunt un foarte bun cercetător al ținutului natal.” Povestea vorbei (de astăzi): Vara anului 2012 ne-a purtat pașii într-o nouă călătorie pe urmele faptelor de vitejie ale strămoșilor români. Într-o excursie de mai multe zile, care ne-a dus prin …

Continuă să citești Cetatea SOROCA și iubirea de moșie a ultimului său „pârcălab”: Nicolae BULAT!

Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

  Moto: «Biserica zice: „Deşertăciunea deşertăciunelor, totul este deşertăciune”! Ei bine, îmi permit a zice cum că acest mare adevăr îşi are şi excepţia sa. Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari care sunt nepieritoare.» - Mihail Kogălniceanu, la înmormântarea lui Alexandru Ioan Cuza (Ruginoasa, 29 mai 1873). Povestea vorbei …

Continuă să citești Un om pentru eternitate: ALEXANDRU IOAN CUZA

Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

Motto: Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. - Lucian Blaga Hanny (Cântic de mahala) În seara când s-au întâlnit,Ea se-ndrepta cu pas grăbitSpre locuinţă. El îi oferă braţul său,Dar ea-i răspunse: „Domnul meu,N-am trebuinţă! N-ascult de tinerii frumoşi,Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,Cu-o vorbă dulce Ei te seduc, te-adorm uşorCa mamele copiii lor,Când vor să-i …

Continuă să citești Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

În fiecare zi – de Romulus Vulpescu

În fiecare zi ne batem joc De păsări, de iubire și de mare Și nu băgăm de seamă că, în loc Rămâne un deșert de disperare. Ne amăgește lenea unui vis Pe care-l anulăm cu-o șovăire Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire. Ne răsucim pe-un așternut posac Însingurați în doi, din …

Continuă să citești În fiecare zi – de Romulus Vulpescu

Spovedanie – de Ion Minulescu

Spovedanie Mă doare amintirea tinereţiiCând fetele de-o vârstă cu băieţii,Deşi păreau doar nişte banale jucării -Păpuşi de sexe diferite -Simţind imboldul unor demonice ispite,Puneau la cale pentru viitorRomanticele lor căsătorii -Uzine pentru fabricat copii -Secret furat de la părinţii lor!...Mă doare tinereţea mea de ieri,Cu rustica şi vesela TrivaleŞi cu „grădina publică” din vale,Prin care …

Continuă să citești Spovedanie – de Ion Minulescu

Vezi, viață… de Radu Gyr

Motto: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,              nici ochii când în lacrimi ți-s.              Adevăratele înfrângeri,              sunt renunțările la vis.” –  (Îndemn la luptă - Radu Gyr) Vezi, viață… de Radu Gyr Vezi, Viață? Eu încă mai trăiescși încă-ți …

Continuă să citești Vezi, viață… de Radu Gyr

REVELAȚIE – de Mircea Micu

Revelație Există, mai există, chiar există În lumea asta tragică și tristă O fată cu alura de artistă Ce-și tamponează nasul c-o batistă. Ea vine cu metroul și zâmbește Elastică și suplă ca un pește Și ochiul meu retina și-o mărește Și mă închin, zicând: „Doamne ferește!” De unde vine și încotro se duce, Purtând …

Continuă să citești REVELAȚIE – de Mircea Micu