La 28 de ani de la decesul lui Marin Sorescu. Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer - zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui …

Continuă să citești Scară la cer – de Marin Sorescu

Scut și armă Domnul sfânt să ne iubească, Şi-al său Duh ocrotitorPlin de pace să pluteascăPeste Ţara RomâneascăŞi-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercarăAltă armă n-am avutNumai dragostea de ţarăCe strămoşii ne-o lăsară,Şi pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atâta!Fruntea sus, voi fraţi ai mei!Astfel Cerul hotărât-aSă se nalţe amărâtaŢară, prin puterea …

Continuă să citești Scut și armă – George Coșbuc

„Floarea care este singură nu trebuie să invidieze spinii care sunt numeroși.” – Rabindranath Tagore Mărăcine Te-ai chinuit atâta, mărăcine, Să scoţi o floare şi din tine. Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani... Şi te-am ferit de sapă şi cazma Întru-nflorirea ta. Toţi oamenii spuneau: - Să-l dăm afară -. Şi-am lăsat vară …

Continuă să citești Mărăcine – de Tudor Arghezi

Reflex 88 Prea fericiţi nu suntem, dar plutim... Aceasta-i tot ce suntem şi ce ştim Despre ciudata stare care a fost Lăsată nouă spre a-i da de rost... Şi iată-ne supuşi unei căderi Prin zilele neprevăzutei veri, Şi, iată-ne constrânşi la îndurat Iubirea, ca pe un fapt adevărat, Cu toate ale sale, care pot Să …

Continuă să citești Reflex 88 – de George Țărnea

Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …

Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu

Mirabila sămânţă Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvântrost să fac de seminţe, de rarele,pentru Eutopia, mândra grădină,în preajma căreia fulgere rodnice joacăsă-nalţe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor,c-o stăruinţă mai maredecât sub arcade cu flori,voi umbla primăvara întreagă prin târguricăutând vânzători de sămânţă.Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l …

Continuă să citești Mirabila sămânţă – de Lucian Blaga

Sonetul XVIII Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surâzi mai blând! În Mai e vânt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător și-n al schimbării joc. Dar vara …

Continuă să citești Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Dialog Frunze de toamnă, frunze nătânge, Miezuri de piersică, pline de sânge, Cum v-aţi rănit atât de cumplit? N-am bănuit, n-am bănuit Că soarele poartă-un cuţit, un cuţit. Alte poezii de Nina Cassian Citește poezia Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian - (re)postată pe 3 octombrie 2024; Citește poezia Liniște în cer – de Nina Cassian – …

Continuă să citești Dialog – de Nina Cassian

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe Frunzele în ramuri? Prizoniere. Libere să freamăte? Părere. Liberă e frunza doar spre toamnă; Libertatea clipei o condamnă La căderea liberă, pe drumul Consumat înspre pământ şi tumul. De iluzii, veşted se desparte Liberă o clipă,-n zbor: în moarte. Alte poezii de Romulus Vulpescu Citește poezia În fiecare zi – de …

Continuă să citești Upanişad sau Tratat despre echivalenţe – de Romulus Vulpescu

Motto: „Astăzi românul este născut poet și critic, câteodată și biciclist.” (I. L. Caragiale) Da... nebun! Despreţuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-aşa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinţii Nici o favoare… Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minţii; De-ajuns îmi sunt acuma eu! Trec astăzi ignorat prin …

Continuă să citești DA… NEBUN! – de Ion Luca Caragiale