Spleen – de Mircea Demetriade

Spleen Ale mele zile sunt pustiuri cari Rătăcesc în ele roze caravane; Câte visuri blonde, albe, suverane, Câţi emiri fatidici dar cu muşchii tari, Călărind pe negri, nobili armăsari, Şi cămile câte au trecut duşmane Prin nisipu-n flăcări şi cu doruri vane, Eldorado,-n fine ca să le răsari? Şi câţi lei de-orgoliu au răcnit sub …

Continuă să citești Spleen – de Mircea Demetriade

Niciodată toamna… – de Tudor Arghezi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Niciodată toamna... Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu …

Continuă să citești Niciodată toamna… – de Tudor Arghezi