Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu,El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu.Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strigCă primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care morȘi tumultul de afară și uitarea tuturorȘi la …

Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu

Frunzele – de Radu Stanca

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …

Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca