Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,Căci unul erau toate şi totul era una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce n-au fost niciodată,Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El …










