Profiterol

Toamna a sosit anul acesta fulgerător:
mâncam împreună un profiterol la cofetăria de vizavi de Cocor.
Când l-am început, era vară;
pe la mijloc linguriţele reflectară
foile carpenilor îngălbenite
spiţele cărucioarelor ruginite.

La centrul de-alături, unde se umplu sifoane,
roata mare, albastră şi cele două pistoane
umflau sifoane cât nişte zepeline:
călare pe ele, copiii ieşeau plutind direct prin vitrine.

La baraca unde se-nregistrează muzică pe casete
difuzorul de la intrare emitea doar sonete
şi pe casetele AGFA aliniate
erau înregistrate
râsete, râsete de femei.

La fierărie, în truse, şurubelniţi şi chei
se corodau în vântul roşu al toamnei
Sclipea fascinat inelul de pe degetul doamnei
care vindea broaşte yale.
Canari şi sticleţi în colivii zburau moale.

Când ai înghiţit ultimul strop de glazură
se schimba ceva în arhitectură:
puştoaicele triste
păseau legănat pe glezne postmoderniste;
blocurile de peste drum
aveau frontoane de rouă pe colonade de fum;
iar copacii purtau frunze abundente, uscate, crocante
care cădeau în păr la amanţi şi amante,
frunze mirosind a diamante…

La alimentară era multă lume
căci se vindeau ciocolate chinezeşti cu alune
şi adusese şi vin spumos,
şampania celor de jos…

În mercerii
aveau aţă de macrameuri şi foarte ieftine bijuterii
iar la farmacie
cactuşii din vitrină dăduseră floare portocalie…

în fine
iată ce mai vedeam prin perdelele în ruine:
o ţigancă vânzând la colţ inele calpe,
piatră ponce pentru talpe,
„ciunga” şi „vereghete”
ojă, benzină pentru brichete
şi tot ce nu-ţi mai trece prin gând…

Cele un milion de pleoape mi se închid rând pe rând…

Era toamnă, Cri. Erai aşa comică:
te strâmbai când înghiţeai apă tonică,
mă-ntrebai de ce pe frigorifer scrie „Stella”
şi dacă am citit Cortazar, „Rayuela”
şi dacă e adevărat că nu mai eşti o fetiţă
şi dacă s-ar putea construi un minister din halviţă
şi dacă norii deasupra repetă evoluţia speciilor
şi dacă plantele au sensibilitate
şi dacă e ceva real în catoptromanţie
şi dacă Trakl a fost farmacist iar Novalis geolog
şi dacă există undeva, în lumea asta vreun loc unde am putea să ne
ducem viaţa la modul nostru blând-ticnit, inofensiv-halucinant,
liniştit-arzător, realist-visător, citind, ascultând muzică,
scriind versuri, mângâindu-ne şi fiind absolut siguri că
niciodată nu vom îmbătrâni şi că moartea e o prostie şi
că universul va rămâne un incendiu etern, o toamnă
enormă
şi dacă vei termina facultatea, şi ce va fi p-ormă
şi dacă mi se pare stupid
şi dacă Arcimboldo, şi dacă Gide…

Pe Mitropolie seara-naltă
alte turle de fetru, alte cupole de muşama.
Aerul devenea cafeniu
şi niciun tramvai şi niciun taxiu…
Am dat mărunţişul şi am plecat spre „Scala” pe jos,
asfaltul de cuarţ ni se lua pe tălpi de microporos,
părul de struguri, de bame, de piersici îţi flutură
şi-n semn că toamna te posedă
aveai la urechi, în loc de cercei
doi păianjeni cu cruce pe două fire de funigei,
vrăjind din picioare…

Dacă ne grăbim, ajungem după completare.

Alte poezii de Mircea Cărtărescu. Sau AICI.

Citește poezia La o artistă – de Mircea Cărtărescu – postată pe 20 septembrie 2023.

Mircea Cărtărescu (născut la 1 iunie 1956, București, România) este un poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român. Este unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români ai perioadei post-comuniste, publicând peste 30 de volume, traduse în 23 de limbi. Este unul dintre numele frecvent menționate pentru nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură, fiind propus oficial, de două ori, de către Uniunea Scriitorilor din România. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN România și profesor la Universitatea din București.

___________________________

Reţeaua de idoli cu Mircea Cărtărescu

Întâlnire cu Mircea Cărtărescu – 16 martie 2023

Când ai nevoie de dragoste – Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu recitând o poezie la lansarea volumului sau „Poezia”