Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu

La 172 de ani de la nașterea lui Mihai EMINESCU…

Motto: Eminescu este un Beethoven al graiului românesc. – Tudor Arghezi

Ție

Tudor Arghezi

Ceahlăul e statuia ta…
Luceafărul te aștepta
De veacuri vechi, mai multe sute,
Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute.
S-a întâlnit adâncul cu înaltul
Și nu mai scăpărase, din piatra țării, altul.
Fusese noapte-n cerul așternut
Pân’ ai primit botezul de sărut.
Singură luna, sfânta, te-a văzut,
Fecioara scumpă de tristeți și jale
De peste toate dragostele tale.

Ești al pământului tu, doamne, dintre lunci
Ori ai rămas în ceruri ostatec de atunci?

Lui X…

Veronica Micle

Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge…
Lâng-acest colos de piatră vezi tu cât de mică sânt
Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge,
Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ.

Și dorești a mea iubire… Prin iubire pân-la tine
Să ajung și a mea soartă azi de umbra ta s-o leg,
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,
Când măreața ta ființă poate nici n-o înțeleg.

Geniul tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorții
Și numai din depărtare când și când să te privesc,
Martora măririi tale să fiu pân-la pragul morții
Și ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc.

File:Mihai Eminescu and Veronica Micle 2020 stamp of Romania.jpg -  Wikimedia Commons

Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. – George Călinescu

Eminescu

Grigore Vieru

La zidirea Soarelui, se știe,
Cerul a muncit o veșnicie.
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră
Eminescu.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!
Mi-l furară, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară
Cu străvechea și frumoasa Țară
Eminescu.
Acum am și eu pe lume parte:
Pot îmbrățișa măiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mai poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.

Suntem în cuvânt și-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!

Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui și forma limbei naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești. – Titu Maiorescu

Ionel Arsene - Dorul de Mihai Eminescu se aude astăzi în toată România. Iar  Ziua Culturii Naționale nu putea avea o altă dată decât cea a nașterii lui.  Cei 169 de ani

O călărire în zori

Lui Eminescu tânăr
Nichita Stănescu

Tăcerea se izbește de trunchiuri, se-ncrucișe,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul chip,
umerii mei smulg din goană frunzișe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave, mă-ntorc către tine eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatră bat, soarele crește,
tăria cu acvile din fața lui se prăbușește
în trepte de aer, sticlește.
Tăcerea se face vânt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l crește
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria își năruie sfârșitele-i carcere.
Sulițe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,
să-l întâmpine fericite și grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele saltă din lucruri, strigând
clatină muchiile surde și grave.
Sufletul meu îl întâmpină, ave!
Calul meu saltă pe două potcoave
Coama mea blondă arde în vânt.

Cu numele lui magic deschidem toate porțile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reținute sau sistemele de filozofie posibile, e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ți-l dă o conștiință de cultură deschisă către tot. – Constantin Noica

Statuia lui Mihai Eminescu Constanta - obiective turistice Constanta

Statuie la marginea mării 

Nina Cassian

De câte ori spre țãrm mã duce timpul, 
cadența ta o întâlnesc, Mihai, 
trecută mãrii-n care te visai 
continuat, ca în eternitate. 
Aud cum gongul tâmplei tale bate 
ca tâmpla stelei prime în amurg 
și mai aud ce dureroase plâng 
silabele ce-ți radiarã nimbul. 

Acestei vrãji pe care o dezlegi 
mã plec, cu gest de creangã, ca o sclavã 
și, lângã valuri singure și reci, 
aștept a Poeziei orã gravã 
când marea cu explozii sculpturale 
așeazã-n noapte busturile tale. 

Imagini pentru dor de eminescu

Ne întoarcem mereu la Eminescu, pentru că poezia lui nu s-a învechit. (…) Cred că se înșală cei care judecă poezia și proza lui Eminescu în funcție de tendințele lui naționaliste și tradiționaliste (…) cei care văd în Eminescu strămoșul xenofobiei românești ori nu știu să citească, ori nu citesc ce trebuie. – Eugen Simion

Dor de Eminescu

Adrian Păunescu

Într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut
Dacă unul şi cu unu nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.
Fără el oricare lucru şi-ar urma cărarea sa,
Fără el chiar steaua noastră dintre stele ar cădea, 
Pe pământul vechii Dacii, când mai mare când mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu, viaţa nu ne-ar fi nimic.
El Moldovei îi e fiul şi Munteniei nepot,
L-a-nfiat întreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt,
Eminescu-i România tăinuită în cuvânt.
Mai este importantă astăzi opera lui Mihai Eminescu?

Ea (Ideea Eminescu, n. n.) este pentru noi, pentru neamul nostru, o idee forță. Nu știu în ce măsură izbutim să o facem să devină idee forță. Pentru creșterea noastră intelectuală, pentru devenirea noastră spirituală, este o idee esențială. – Lucian Blaga

Trebuiau să poarte un nume

Marin  Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii –
„Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

 Inscripție pe amfora lui

Tudor Arghezi

Pășiți încet, cu grijă tăcută, feții mei,
Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei!
Cel mai chemat din noi și cel mai teafăr
Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafăr.

Eminescu

Nichita Stănescu

Atâta să nu uitaţi:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi
că el a băut cu gura lui, –
că avea piele
îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi, –
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină

Atât să uitaţi! Numai atât, –
că El a trăit,
înaintea noastră…
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi!

Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, și peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o ştie oricine citeşte. – Tudor Arghezi

Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi

Valeriu Anania

Starea a patra

Eminii si Aminii ni se’ntâlnesc în mituri,
Mânați de începuturi, atrași de nesfârșituri.
Istorie și poveste se-adeveresc în carte,
Nicicând mai laolaltă și nici mai făr’de moarte.
Eroii’nchipuirii și-ai vieților aieve
Străbat un singur geniu și sorb aceleași seve.
Cândva vom înțelege de ce – rotit șuvoi –
Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi.

12509754_958556677550442_6596071960138844955_n
Sursa foto.
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; născut la 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – decedat la 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

P. S.: Selecția reprezintă doar opțiunea mea. Din mult mai multele poezii, am ales câteva dintre cele mai cunoscute creații poetice dedicate lui Mihai Eminescu.

Tiberiu M. Pană


Ascultă vocea lui Tudor Arghezi – Despre Eminescu (înregistrare din 1957)

Doina şi Ion Aldea Teodorovici – Eminescu (Cerbul de Aur – 1992)

Adrian Pintea – Odă (în metru antic) şi Scrisoarea III

Mihai Eminescu – Poezii

Alexandru Zărnescu – Dor de Eminescu (recită Adrian Păunescu – Cenaclul Flacăra)

Poezii de Mihai Eminescu în interpretarea unor mari actori români (@Arhiva TVR)

Alexandru Zărnescu – Dor de Eminescu

Poezii de Mihai Eminescu în rostirea unor îndrăgiţi actori (@Arhiva TVR)

Marin Sorescu – Trebuiau să poarte un nume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.