Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran
Homo homini lupus
Zadarnic! – Lupta se-ntețește,
Și nu-i alegere de armă.
Sub pumnul grosolan al forței
Dreptatea celui slab se sfarmă.
Durerile vin tot mai multe,
Mai mari și mai adânc simțite.
De unde sapi lumina, curge
Iar întuneric ce te-nghite.
Un pas, un gând, o scăpărare,
Și îndoiala te-nfioară.
Pe umeri tot mai slabi apasă
Din ce în ce mai grea povară.
Sub planul sfânt de înfrățire
Sporește ura bestială:
Tot omul e-un vrăjmaș la pândă,
Toată cruzimea e o fală;
S-azvârl-a patimilor valuri
Din șubredele stăvilare,
Și peste pulberea de pravili
Domnește oarba-nverșunare.
Zadarnic gânduri răzvrătite
Izbesc eterna piramidă,
Spre vârful căreia cu toții
Se bat o cale să-și deschidă …
Mai sus, mai sus … scrâșnind se-ndeasă;
Sub mulți prăpastia se cască.
Nu tuturor li-i dat să zboare,
Dar câți nu știu să se târască!
Asupra omului de mâine
S-apleacă palida știință,
Și-l vede mai nervos, mai sceptic,
Mai înrăit de suferință …
Zadarnic! – Lupta se-ntețește,
Și nu-i alegere de armă.
Sub pumnul grosolan al forței
Dreptatea celui slab se sfarmă.
Poezie publicată în Revista nouă, anul I, nr. 3, 15 februarie 1888.
Alte poezii de Alexandru Vlahuță.
Alexandru Vlahuță (născut la 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui – decedat la 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.
Eu vreau cântări de veselie.
Că tu ești trist, ce-mi pasă mie?
Nici vreau să știu de ce te doare,
De grijile ce te frământă,
De inima ta care moare…
Tu ești poet, deci cântă. (AL. Vlahuță – Tu ești poet)
___________________________________
Sursa foto copertă
Vezi și articolul Alexandru Vlahuță (1858 – 1919)
Sigh – Homo Homini Lupus
Alexandru Vlahuță – Amintiri despre Eminescu