Din ciclul astrologic: „Dați-ne posturi, cu bune rosturi…” – I. L. Caragiale

Vremurile din urmă au reactivat setea de de frondă a mass-media. Care a fost și este dornică să ofere mai ales… ce nu știe, ce nu stăpânește de niciun fel! Pentru că, indiferent de forma de exprimare a fiecărui astfel de mijloc de comunicare, din redacțiile acestora au dispărut redactorii… specializați pe probleme de educație / învățământ. Care nu-s puține și nici ușoare, mai ales acum, în vreme de pandemie.

Așa încât, în lipsă de altceva mai bun, în funcție de politica redacțională – în timp – fiecare post TV a cultivat diferite persoane, care se presupune că au… expertiză în domeniu. Pe care le folosește în funcție de interes și de moment. Persoane care manifestă suficientă disponibilitate pentru a face dovada că sunt spirite universale, care se pricep la toate! Care au răspunsuri la toate, mai ales la întrebări încă negândite sau… nerostite! Care preiau din zbor orice zvon, transformându-l în subiectul (de interes al) zilei. Fie că este vorba de posturi TV generaliste, sau de posturi TV de știri.

Spune-mi cu cine te-nsoțești…

Într-o astfel de postură, în relația cu Tv Digi24 (și nu numai!), se află d-ra Magda-Cristina Tunegaru, o tânără speranță a discursului antieducațional. Aflată în situația de a fi dobândit statutul de profesor titular, după lupte seculare, care au durat ceva timp. Și care i-au dat ocazia de a se lua de piept cu un sistem ingrat, care refuza cu ostentație să-i valideze calitățile. Cel puțin așa susținea dânsa… public, deși – în tot acest timp – se afla într-un conflict permanent cu adevărul. Dar ce să faci, orice ins are dreptul de a fi subiectiv în raport cu propria-i persoană!

Pentru că tot se apropie momentul începerii cursurilor școlare, cele două părți și-au reînnoit jurămintele, duminică, 6 septembrie 2020, postul Tv Digi24 a invitat-o pe d-ra profesoară Tunegaru într-o emisiune de largă respirație, zisă „În fața ta”, prezentată de Claudiu Pîndaru și Florin Negruțiu. Dintr-un promo al respectivei emisiuni, ne puteam da seama despre ce urma să peroreze d-ra Tunegaru. Care nu ne-a înșelat așteptările, năpustindu-se din nou împotriva tuturor. Chiar dacă unii dintre „inamici” nu existau ca atare, făcând parte din scenarita de care se pare că suferă invitata permanentă a postului.

Faptele de vitejie donchijotească ale acesteia, care nu-s de ieri de azi, au mai stat recent în atenția noastră. În trei materiale încercând să fixăm în timp începuturile revoltei sale, precum și cauzele care au mânat-o într-o asemenea cruciadă antisistem. Care erau determinate de nemulțumiri datorate mai ales unor neîmpliniri profesionale personale.

Iată-le aici, fără pretenția că am putea epuiza un subiect atât de vast:

Studiu de caz: Tunegaru Magda-Cristina – cârtitoare sau… reformatoare!? (I)

Studiu de caz: Tunegaru Magda Cristina – simplă cârtitoare… sau reformatoare autentică!? (II)

Studiu de caz: Tunegaru Magda Cristina – simplă cârtitoare sau… reformatoare autentică!? (III)

Pentru că, între timp, emisiunea a fost pusă în undă de către postul Tv la care a prestat d-ra Tunegaru, ne vom referi la doar câteva dintre susținerile tinerei speranțe a consacratului stil autohton, lansat de… Gică contra! Cu precizarea că nu este vorba nici de fotbal și nici de fotbaliștii care ar putea răspunde la aceste nume.

Cât de mare este grădina Domnului…

În mare, intervențiile d-rei pot fi grupate în două categorii, și anume:

A. întrebări generale, care presupuneau o cunoaștere în ansamblu a fenomenelor în legătură cu care erau formulate, la care d-ra Tunegaru avea răspunsurile la dânsa, acoperind prin generalități și locuri comune o plajă de informații pe care – la ora realizării interviului – nu o dețineau nici măcar funcționarii din ministerul educației, sau din cel al sănătății;

B. întrebări punctuale, care priveau activitatea acesteia de la locul său de muncă (realități din școala la care este titulară, aflată printr-o comună din Ilfov), la care d-ra Tunegaru nu a răspuns, deturnând discuția spre alte zări… turistice!

Să le luăm pe rând, fără pretenția de a epuiza un astfel de subiect generos.

A. 1. Întrebată de către dl Pîndaru – căruia nu-i era clar cum începe școala (precizând că nu-i era clar nici lui, nici părinților, nici profesorilor!), d-ra sare direct la beregata… ghidurilor emise de ministerul educației, considerând că acestea nu-s deloc conectate la realitate, fiind o înșiruire de bazaconii etc., fără să emită vreo judecată despre ce și cum ar fi trebuit să fie acestea, în opinia dânsei;

Insistă pe o idee pe care a mai enunțat-o cu alte ocazii, referindu-se la unele hibe ale sistemului hibrid, specificând (pe bună dreptate) că este nevoie de investiții pentru dotarea școlilor. Face apel la ministrul educației, cerându-i d-nei ANISIE „să meargă în orice școală și să încerce să susțină o oră în sistem hibrid”! Cerință justificată, dar care nu rezolvă problemele actuale ale învățământului.

2. Moderatorul insistă, precizând că în actul didactic este nevoie și de… profesor. D-ra îl duce repede la… ghiduri, precizând că este nevoie de acordul acestuia (al profesorului, n. n.) pentru a fi filmat, că mulți nu doresc ca să fie filmați, după părerea acesteia, motivul fiind că nu vor să fie vulnerabilizați și că ceea ce se întâmplă în școală / clasă trebuie să fie secret, sau să fie necunoscut celorlalți! Observați că, încă o dată, d-ra Tunegaru știe ce și cum gândește fiecare profesor… Dânsa cunoaște orice despre oricine, lucruri pe care le rostește cu mult aplomb, cu o siguranță demnă de o cauză mai bună. Care-i dezarmează pe niște bieți moderatori, aflați în treabă precum musca-n lapte, dezarmați și rămași la cheremul unei tinere venită din Moldova cu gândul să cucerească… lumea! Sau doar ce s-o putea, Bucureștiul, țara etc. Poate că acesta este principalul motiv pentru care d-ra Tunegaru este curtată cu insistență de mass-media, iar nu predicțiile bonjuriste ale acesteia! Pe care le bolborosește cu un debit verbal atât de… năvalnic, precum cel de apă al Amazonului! Nu puține sunt momentele în care contează doar… debitul, fiindcă ceea ce emite nu are de-a face cu fondul problemei!

Se impune a fi făcută o ușoară punere la punct, de fapt o corectă informare a d-rei Tunegaru, care ar fi trebuit să știe că printre drepturile garantate personalului didactic prin Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, se află și cel privind Dreptul la securitate al personalului didactic, prevăzut la art. 172, conform căruia:

„(1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfășurării activității didactice de nicio autoritate școlară sau publică.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), nu se consideră perturbare a cadrelor didactice în timpul desfășurării activității didactice intervenția autorităților școlare și/sau publice în situațiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor ori a personalului este pusă în pericol în orice mod, conform constatării personalului de conducere, respectiv în timpul exercițiilor de alarmare pentru situații de urgență.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activității didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activității didactice de către elevi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
(5) Înregistrarea prin orice procedee a activităților desfășurate în spațiile școlare este permisă numai cu acordul personalului de conducere, cu excepția celor de la alin. (3).”

Acum ar trebui să fie mult mai clar pentru toată lumea, mai ales pentru d-ra Tunegaru. Faptul că dânsa a ales să-și doteze și utilizeze mansarda personală, pentru desfășurarea acestor activități cu toți elevii care ar fi interesați de acestea, (pe care le popularizează pe toate căile la care are acces, încercând să-și asigure astfel o cât mai largă / numeroasă participare națională a tuturor celor interesați de prestațiile profesionale ale dânsei), este cu totul altă problemă decât activitățile didactice pe care trebuie să le desfășoare doar pentru elevii din școala în care funcționează ca profesor titular, activitate despre care a preferat să nu facă vorbire! Pentru că, de fapt, D-ra Tunegaru este plătită pentru a obține rezultate cu aceștia, cu elevii din școala unde este încadrată și are contract individual de muncă, iar nu pentru activități naționale… pro bono!

Tunegaru poate să facă ce vrea cu produsul muncii sale didactice. Dar trebuie să înțeleagă că nu se află în situația de a-i critica / de a-i arăta cu degetul pe aceia dintre colegii săi care înțeleg să beneficieze de un drept garantat legal, protejându-și astfel produsul muncii / activității lor intelectuale. Pentru că despre asta este vorba. Drept garantat inclusiv de legea dreptului de autor, așa cum d-ra își protejează produsele muncii sale, adică acele auxiliare didactice tipărite, care erau / sunt difuzate… contra cost (vezi AICI)! Este vorba de LEGEA nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată, (în Monitorul Oficial, nr. 489/14 iunie 2018), cu modificările și completările ulterioare.

3. Întrebării dacă profesorii sunt pregătiți să folosească tehnologia în sistemul on-line, d-ra Tunegaru îi răspunde fără să clipească: nu a existat și nu există o coordonare națională; s-au organizat de către unele CCD-uri cursuri superficiale, introductive, precizând că foarte puțini profesori sunt pregătiți să predea on-line, că suntem la fel de slab pregătiți cum eram în luna martie etc. Făcându-și din nou autoapologia propriei prestații, prin afirmația că dânsa a ținut ore on-line pentru toată țara! I s-ar fi plâns copiii din toată țara că au fost abandonați, că au fost mulți profesori care nu au făcut nimic (în perioada martie – iunie a. c.), că li s-a dat (elevilor) o avalanșă de teme, rămase fără feedback!

Dânsa le știe și le spune franc pe toate, sau doar atât cât îi permite timpul alocat fiecărei emisiuni și / sau intervenții Tv /radio etc. Dacă n-ar fi condiționată de timpul alocat fiecărei intervenții, n-ar mai putea s-o oprească cineva la câte chițibușuri știe și ar povesti despre „școală”, în general. Parcă numai de-astea ar fi făcut în facultate, că nu au cum să provină din activitatea practică din școlile gimnaziale pe unde a trecut, deoarece – după ce a primit… botezul focului – a început direct cu criticile, încă din prima / sau a doua… zi de muncă!

D-aia o și curtează toți, că nimeni nu are expertiza dânsei în materie de nenorociri educaționale. Pentru lucrurile bune din învățământ – atâtea câte mai există – sunt alți… specialiști, dar expertiza lor nu mai interesează pe nimeni! De unde deduc că se muncește degeaba, dacă niciun glas nu mai poate să evidențieze o realizare a dăscălimii din învățământul preuniversitar. Măcar atât, să fie precum o floare care nu este suficientă pentru a determina venirea primăverii, din cauza negurii lăsate de discursul tenebros al d-rei Tunegaru, peste tot pe unde trece!

4. Întrebată dacă generația pandemiei este pierdută, d-ra Tunegaru trece la alea care-i plac; spune că 900.000 de copii nu au avut acces la învățământul on-line, că elevii din actuala clasă a VIII-a nu au avut niciodată manuale (probabil, manuale noi), precizând că programa a fost modificată în 2017 (de fapt, noile programe pentru gimnaziu au fost adoptate în anul 2016, secretar de stat pentru preuniversitar fiind d-na ANISIE Monica-Cristina, actualul ministru al educației)! Motive pentru care d-ra consideră această generație ca fiind una pe care s-a experimentat mult.

5. Manifestă o preocupare crescândă față de problemele sociale din țară, reiterând că deciziile (politice) sunt luate fără o fundamentare reală, că statul român nu a contractat…, că efectele vor fi catastrofale…, că sute de mii de copii merg la culcare flămânzi, că ISJ-urile ar fi trebuit să înroșească telefoanele vorbind cu părinții, să-i întrebe dacă au…, ce nu au, conchizând fatalist că sute de mii sunt copii pierduți! Știe ea ce știe… și nu face un secret din asta!

6. La întrebarea dacă directorii sunt pregătiți pentru exercitarea noilor lor atribuții, d-ra a afirmat că aceștia nu sunt pregătiți, surplusul de autonomie pe care l-au primit nerezolvând de la sine problemele cu care se confruntă.

Una vorbim și alta… fumăm!?

B. La întrebările care vizau activitatea sa, d-ra TUNEGARU A TĂCUT… MÂLC! Ca și cum nu le-ar fi auzit. Ca și cum nu ar fi vizat-o. De fapt, nu a tăcut, având suficientă experiență în relația cu pohta de scandal a mass-media, a cotit-o spre… altele, care-i erau mai la îndemână! Și-i sunt mai dragi, fiindcă dau mai bine la public!

Asta mi se pare foarte grav, în prestațiile repetate ale d-rei Tunegaru! Faptul că – atunci când este întrebată despre ce face ea, ce se întâmplă în școala / colectivul din care face parte – nu se referă la activitatea sa, decât atunci când s-ar putea pune pe sine în vitrină, valorificând interesul de a face publică activitatea sa extrașcoală!

1. Întrebarea lui Negruțiu dacă la d-stră în școală sunteți pregătiți (pentru începutul activității cu elevii, din 14 septembrie a. c.), a rămas fără răspuns! D-ra Tunegaru degajând rapid în adâncime, trecând cu ușurință la… ghiduri, care-s tot… fantasmagorii (!), la ora (de curs) de 55 de minute, la (im)posibilitatea respectării distanțării de un metru, la școlile aflate la limita dotării tehnice, ajungând la unul din subiectele sale favorite, atunci când afirma: există școli rurale care nu au profesori pentru anumite discipline, deși avem oameni pregătiți care stau la portița sistemului!

2. Întrebării dacă și-a întrebat copiii (de la școala unde este titulară, n. n.), cum ar dori să înceapă școala, în condițiile în care nu e foarte clar cum începe, d-ra Tunegaru a dat-o-n… altele generale, precum: mulți copii își doresc să se întoarcă la școala clasică, s-au făcut multe studii, din care reiese… etc. etc.

3. Altei întrebări punctuale – cum recuperați… materia din cele 3 luni – Tunegaru nu-i răspunde ce / cum face ea, dând-o tot pe d-alea generale: profesorii trebuie să recupereze, se vor ține / ar trebui să se țină ore remediale, care – din experiența dânsei – se fac doar pe hârtie (!), motive pentru care părinții vor recurge tot la… meditații! Și adaugă ritos: copiii trebuie întrebați, trebuie să învățăm să ascultăm și vocea copiilor, care sunt parteneri în educație.

4. Cunoscându-i dedicația pentru general și disponibilitatea pentru ridicol, moderatorii îi mai trag o astfel de întrebare delicată: care-i vina copilului pentru incompetența celorlalți!? Simțind capcana care i se întinde, d-ra Tunegaru o dă la pace, rostind banalități: nu reușim să oferim șanse, oportunități egale, sau trebuie să învățăm să distrugem aceste inechități etc.

5. Tot Negruțiu a întrebat-o ce ați face dacă ați fi ministrul educației? Răspunsul a pornit de la aceleași marote, că nu s-a făcut școală, că sunt clase suprapopulate (dând ca exemplu situația din București, acolo unde – în opinia dânsei – 90% din clase au peste 30 de elevi), clasele trebuie constituite din 20-22 de elevi, că (începând din martie) se puteau asigura profesori și spații etc. Ca să ajungă la tema sa favorită, angajarea de profesori, remarcând – din nou – că… nu-s posturi pentru titularizare, întrebându-se retoric oamenii dedicați, de ce n-au loc!? Ca să dezvolte tema fanion a discursului său vituperant privind… titularizarea, care este pe viață! Titularizarea nu se pierde, dacă se pierde se recâștigă în instanță! Bașca… restul muzichiei de pe placă: titularul care de la țară se mută (cât poate de repede!) în… urban!

Nu trageți în pianist! / Vrem ministru… optimist!

Vedeți ce ar face d-ra Tunegaru dacă i-ar pica pe cap pleașca ministeriatului!? Și-ar rezolva problemele existențiale, care o rod la lingurică! Pentru că nu i s-a ostoit suferința, determinată de propriile aventuri tinerești pe care le-a avut, bănănăind prin sistemul educațional românesc.

Este adevărat că – adresându-i această întrebare încuietoare – nu i-a spus nimeni că ar trebui să se încadreze în același buget, că doar n-o să vină cu bani de acasă! Ca potențial ministru al educației, zic. Că n-a întrebat-o nimeni cum ar proceda ca ministru într-o lume ideală, ci în asta concretă, cea de zi cu zi din… Românica noastră! Asta care – vorba moderatorului de la un post Tv al varanului (!) – ne ocupă tot timpul!

Oricum ar fi, trebuie să remarcați faptul că – dacă ar ajunge ministru – și i-ar scăpa hățurile celui care ar duce-o-n trap acolo, cred că ar trebui să vă puneți titularizarea în cui! Să vedeți cum s-ar da foștii titulari de ceasul morții, împingându-se ca să apuce vreo… ciosvârtă de post, (didactic, nu din cel… religios!), refuzat de cine știe ce… suplinitor mai pretențios!

În ce-o privește pe d-ra Tunegaru, dacă aș putea, i-aș da posibilitatea să vadă dacă unele dintre vorbele pe care le aruncă nonșalant în spațiul public, pot avea acoperire în fapte. Cum aș face asta!? Simplu… prin numirea sa într-o funcție publică de decizie! Din domeniul educațional, desigur.

Ca să vedem dacă vorba aia, referitoare la cățeii dintâi, este valabilă și pentru d-ra Tunegaru.

Despre cum stă treaba cu învățământul, care sunt normele de care trebuie să se țină cont pentru începerea cursurilor școlare (cu elevii în școală, face to face!), ce se poate întâmpla într-o situație sau alta, vezi și materialele de mai jos:

Cu sau fără coronasceptici în școală!? Aceasta-i întrebarea!

Peste ceva zile încep cursurile școlare. Care sunt măsurile necesare pentru organizarea în siguranță a activității în școli.

Măsuri legislative în vreme de pandemie. Început de campanie electorală.

Pe 07 septembrie 2020, d-ra Tunegaru a mai avut o astfel de blă-blă-ială pentru emisiunea La fix a ziarului Libertatea, în care reia astfel de texte generale, care au consacrat-o.

A nu se confunda libertatea cuvântului, un drept fundamental, garantat prin Constituție, cu „dreptul” de a spune… orice! Este adevărat că printre drepturile garantate personalului didactic – prin Legea educației naționale nr. 1/2011 – se află și dreptul de participare la viața socială, garantat la art. 273 al legii, conform căruia: „Articolul 273
(1) Personalul didactic are dreptul să participe la viața socială și publică, în beneficiul propriu, în interesul învățământului.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociații și organizații sindicale, profesionale și culturale, naționale și internaționale, legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spațiul școlar și poate întreprinde acțiuni în nume propriu în afara acestui spațiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învățământului și demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi.” Ceea ce, adesea, d-ra Tunegaru pare să ignore… Profitând din plin de setea de senzațional a unei mass-media deprofesionalizate, cât și de doza sporită de bun simț a unor autorități care nu reușesc să priceapă (sau se fac că nu înțeleg…) care-i limita, dincolo de care putem vorbi de afectarea prestigiului învățământului și a demnității profesiei de educator. Pentru că nu mi se pare corect ca aceste instituții să asiste pasive la autopromovarea unei persoane, în detrimentul imaginii și prestigiului, muncii și demnității tuturor celorlalți slujitori devotați ai școlii.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

___________________________________

Sursa foto copertă

Tudor Gheorghe – Jalba hoților din închisori

Armin van Buuren – Blah Blah Blah

Tudor Gheorghe – Colind de fost parlamentar / Schimbare