Scurtă despărțire

Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri.

Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, de-abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.

Cînd veți veni-n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân-la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.

Ne-om prosterna cu frunțile alese
Pe lespedea de nouri, luminată,-
Cel mai frumos din noi v-a spune: „Tată,
Ți s-au întors feciorii cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost și bine
Si rău a fost pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem am făcut
Și nu te-a dat nici unul de rușine.

Acuma ne-am întors cu toți, -ne iartă
Ce altă slujbă ne așteaptă, Tată?!”

……………………………..

Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, de-abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.

Teodor Pîcă (născut la 1 ianuarie 1928, Ploiești – decedat la 16 iunie 1978, București) a fost poet, traducător și actor român.

Horațiu Mălăele – Scurtă despărțire

Eusebiu Stefanescu – Scurtă despărțire (versuri Teodor Pîcă)